Si cel mai probabil se ascunde in apropiere.
Punctele clare de lumina care umplu cerul noptii joaca adesea trucuri cu ochiul liber. De exemplu Sirius, cea mai stralucitoare stea a noastra (dupa soare). Cand este marita cu un telescop suficient de puternic, aceasta se imparte in doi parteneri stelari – Sirius A si Sirius B. Alte sisteme vin in trei, patru sau mai multi. La fel cum planetele orbiteaza stele pentru a crea sisteme solare, stelele conspira intre ele pentru a forma sisteme proprii.
Cei din emisfera sudica, care studiaza stelele cu un ochi atent, cu greu ar putea identifica un astfel de sistem in constelatia Telescopium. In timp ce intepatura de altfel fara importanta nu arata prea mult cu ochiul liber, analizele din trecut ale luminii sale palpaitoare au discernut o stea dubla. Acum, observatiile ulterioare au gasit urme ale unui al treilea tovaras ascuns in intuneric.
Cantarind mai mult de patru ori volumul soarelui, dar neemitand lumina detectabila, partenerul invizibil este aproape sigur o gaura neagra, au raportat cercetatorii miercuri in Astronomie si Astrofizica. Ce e mai surprinzător este ca sistemul se afla la doar 1.000 de ani lumina de sistemul nostru solar, mai aproape decat orice alta gaura neagra cunoscuta.
Descoperirea neasteptata ofera dovezi pentru ceea ce astrofizicienii au presupus de mult: este o galaxie cu gaura neagra iar noi, pur si simplu, traim in ea.
„Ceea ce exista in apropiere, trebuie sa existe pretutindeni”, spune Thomas Rivinius, co-autorul lucrarii si astronom la Observatorul European Sudic.
O gaura neagra este etapa finala a vietii pentru orice stea de cel putin cateva zeci de ori mai masiva decat soarele nostru, asa ca este firesc sa ne asteptam sa umple Calea Lactee.
Teoreticienii prezic ca probabil un miliard zac imprastiate pe bratele spirale ale galaxiei – una pentru fiecare cateva sute de stele. Dar, odată ce o stea colosala a disparut, explodand si apoi prabusindu-se intr-un punct atat de dens incat prinde orice fascicul de lumina, cum il gasseti?
Localizarea unei gauri negre solitare este aproape imposibila, dar multe gauri negre nu sunt solitare. Astronomii au surprins zeci de behemoti care se hraneau cu stele insotitoare, un proces care face ca gaurile negre sa straluceasca puternic in raze X pe masura ce gazul fierbinte si strălucitor cade in falcile lor care asteapta.
Gaurile negre care sunt cu adevarat intunecate isi tradeaza prezenta doar prin modul in care trag de stele care sunt perfect plasate: suficient de aproape pentru a simti o atractie gravitationala, dar suficient de departe pentru a evita sa fie gustate.
Rivinius, cateva sisteme de stele prezinta semne ca adapostesc un membru intunecat, desi considera ca doar unul sau doi dintre acestia sunt cu siguranta gauri negre. Cu toate acestea, toti acesti candidati stau la mii pana la zeci de mii de ani lumina distanta sau mai mult. (Multe alte gauri negre binecunoscute, cum ar fi prima care a fost imaginata, exista la milioane de ani lumina distanta in alte galaxii).
Introduceti punctul de estompare a luminii in Telescopium. Interesul initial al lui Rivinius era mai putin exotic. Voia doar sa stie de ce steaua exterioara aproape se rotea in bucati, in timp ce steaua interioara se intorcea mai incet.
Chiar daca 1.000 de ani lumina distanta este destul de aproape pentru astronomi, este inca prea departe pentru majoritatea telescoapelor optice sa rezolve efectiv stelele individuale, asa ca el si colegii sai au descompus punctul de lumina in diferitele sale componente si au analizat modul in care anumite culori se schimbau.
Aceștia au analizat in mod repetat sistemul pe parcursul a patru luni din Observatorul La Silla din Chile si au constatat ca steaua interioara se clatina, deplasandu-se inainte si inapoi la fiecare 40 de zile sau cam asa ceva, o indiciu ca interactiona cu un companion de cel putin 4,2 mase solare. Dar acolo unde un partener stelar ar fi lasat o miscare opusa in datele grupului, nu exista decat intuneric.
Cercetatorii au exclus alternative simple, precum aceea ca insotitorul invizibil e o stea neobinuit de slaba. Posibilitati mai exotice – cum ar fi ca un trio de stele asemanatoare soarelui care fac echipa ca trei copii intr-un trenci, pardesiu – sunt posibile, dar putin probabile. Confirmarea clara va necesita observatii ulterioare cu interferometrie, o tehnică astronomica care poate separa stelele sistemului.
Daca sistemul arata intr-adevar cum arata, caracteristica cea mai distinctiva poate fi de fapt cat de banal este: o gaura neagra normala care orbiteaza cu doua stele normale in curtea noastra galactica (1.000 de ani lumina reprezinta doar aproximativ 1% din latimea Caii Lactee) .
Astronomii cauta adesea obiecte care sparg paradigma – cele mai mari, cele mai stralucitoare, cele mai violente. Dar acest triplet reprezinta un alt tip de descoperire. Acesta ilustrează cat de frecvente ar trebui fie sa astfel de sisteme, echivalentul astronomic al privirii in afara ferestrei si a vederii unei veverite.
Pe langa sustinerea imaginii teoretice a unei galaxii linistite, pline de gauri negre modeste, trio-ul serveste si ca fereastra catre moartea stelara. Astrofizicienii stiu ca atunci cand o stea mare explodeaza intr-o supernova (asa cum probabil a facut-o odata aceasta gaura neagră), ea emite o unda de soc care trimite adesea stele partenere zburand.
Modelele prezic acest fenomen, iar astronomii au vazut stele neacordate care zburau prin galaxie cu o graba altfel greu de explicat. Dar aceasta gaura neagra a reusit sa-si pastreze cei doi tovarasi, sugerand ca tsunami-ul de energie pe care l-a dezlantuit nu s-a desfasurat uniform in toate directiile.
Mult mai multe dintre aceste gauri negre intunecate asteapta probabil descoperirea si este posibil ca cercetatorii sa nu aiba nevoie sa observi cerul noptii pentru a le gasi. „Este modalitatea de a le cauta pe care trebuie sa le dezvolti”, spune Rivinius.
„Trebuie să extrageti datele existente.” Astfel de date din sistemele stelare duble si triple din apropiere, similare cu cele luate de Rivinius si colegii sai, completeaza baze de date astronomice, accesibile oricarui astrofizician cu o tastatura.
