Custodia copilului in Israel (si nu numai), este o problema sensibila si foarte larga; una care include o gama larga de sub-probleme legate de custodia si cresterea unui copil. Problema custodiei apare atunci cand parintii copilului nu locuiesc impreuna (din cauza divortului, a parintilor in comun sau a separarii).
Legea care se ocupa de chestiuni legate de custodie este „Legea capacitatii juridice si tutela, 1962” (denumita in continuare „legea”).
In acest articol, vom discuta despre custodia fizica a copilului, precum si despre problemele care il insotesc, insa inainte de toate va recomandam ca in cazul in care aveti asemenea probleme in Israel, sa accesati Si-law.ro, pentru a lua legatura cu avocatul Samy Ilie, cel mai renumit avocat strain care activeaza in Israel.
DIFERITE TIPURI DE CUSTODIE A COPIILOR
Parintii unui minor sunt tutorii sai naturali (sectiunea 14 din lege). Exista diferite tipuri de custodie, enumerate dupa cum urmeaza:
1. Custodia fizica
Posesia fizica a minorului, locul de resedinta si viata sa. Atunci cand un parinte primeste „custodia completa”, celalalt parinte va primi „o vizita temporara” cu minorul. In „custodie comuna”, minorul este cu fiecare parinte pentru perioade egale / aproape egale de timp si nu este nevoie de vizita temporara.
2. Custodie legala
Chiar si atunci cand un parinte a primit custodia exclusiva a minorului, acest lucru nu inseamna ca va lua deciziile importante si decisive cu privire la cresterea minorului.
Acestea sunt deciziile pe care parintii vor trebui sa le ia impreuna, conform prevederilor sectiunii 15 din lege: „Tutela parinteasca include datoria si dreptul de a avea grija de nevoile minorului, inclusiv educatia, studiile, instruirea pentru munca si o ocupatie, precum si protejarea activelor, managementului si dezvoltarii acestuia; si atasat de aceasta este autoritatea de a avea posesia unui minor si de a-i determina locul de resedinta si autoritatea de a-l reprezenta.”.
In diferitele decizii pe care parintii le iau cu privire la minor, acestia trebuie sa actioneze in interesul minorului. „Pazind minorul, parintii trebuie sa actioneze in interesul minorului, in acelasi mod in care parintii devotati ar fi actionat in circumstantele cazului” (sectiunea 17 din lege).
CINE ESTE AUTORIZAT SA DECIDA PROBLEMA CUSTODIEI COPILULUI?
Parintii minorului pot in momentul despartirii, sa incheie un acord intre ei, care va determina problema custodiei. Sectiunea 24 din lege prevede ca instanta va aproba acest acord daca este in interesul superior al minorului: „Daca parintii minorului traiesc separat, indiferent daca casatoria lor a fost amenintata, anulata sau incheiata; indiferent daca sunt sau nu casatoriti, acestia pot conveni intre ei cu privire la cine va fi tutorele minorului.
Vor putea stabili in totalitate sau partial, care dintre ei va fi in posesia minorului si care vor fi drepturile parintelui care nu are posesia copilului, in ceea ce priveste intrarea in contact cu copilul. Un astfel de acord necesita aprobarea instantei, si va fi aprobat la intelegerea instantei ca acordul este in interesul superior al minorului”.
Sectiunea 25 din lege stabileste ca, in cazul in care parintii nu au ajuns la un acord cu privire la problema custodiei, Curtea Familiei (in continuare: „instanta”) sau un Bet Din, o instanta rabinica de incredere, va lua o hotarare cu privire la aceasta problema: „Daca parintii nu au ajuns la un acord sau daca au ajuns la un acord, dar acordul nu a fost pus in aplicare, instanta poate stabili aspectele mentionate in sectiunea 24 in functie de ceea ce este in interesul superior al minorului”.
JURISDICTIA IN CUSTODIA COPIILOR
Problema custodiei este, in general, supusa jurisdictiei instantei de familie. O instanta rabinica poate primi de asemenea, autoritatea de a discuta despre custodie (atata timp cat un astfel de proces nu este initiat in instanta), in conformitate cu regulile enumerate mai jos:
In cazul unei cereri de divort, problema custodiei este inerent implicata in cerere si nu este nevoie sa o implicam in mod explicit.
Daca nu este vorba despre o cerere de divort, iar parintii au convenit impreuna sa discute despre custodie in instanta, minorul are dreptul sa depuna o cerere independenta in instanta (Katz impotriva Marii Curti Rabbinice).
In cazul in care instanta rabinica are o audiere aprofundata si de fond cu privire la problema custodiei, aceasta capata autoritate continua cu privire la cererile viitoare cu privire la problema aflata in custodie.
Daca instanta rabinica nu are o audiere de fond cu privire la problema custodiei si aproba doar un acord intre parinti, aceasta nu are autoritate continua cu privire la cererile viitoare.
JURISDICTIE IN MATERIE DE EDUCATIE
Dupa cum am mentionat mai sus, atunci cand o cerere de divort este depusa la o instanta rabinica, nu este necesar sa se implice problema custodiei, deoarece aceasta este deja inclusa in cererea de divort in virtutea naturii sale. Problema educatiei minorului are nevoie de o includere explicita, ca o cerere de divort prin insasi natura sa, nu implica aceasta problema (Amir v. Haifa Tribunalul Regional).
Atunci cand o cerere de custodie este depusa in instanta, problema educatiei este inclusa in aceasta si nu este necesar sa fie implicata in mod explicit. In ceea ce priveste problema educatiei copilului, s-a stabilit de mai multe ori ca instanta rabinica trebuie sa decida asupra interesului superior al minorului specific cu care se confrunta, si nu neaparat pe baza raspunsului la intrebarea daca urmeaza aceasta educatie pozitia dreptului religios.
Instanta trebuie sa ignore determinarile teoretice ale dreptului religios cu privire la educatia dorita pentru copil, si trebuie sa examineze ceea ce este in interesul sau in circumstantele cazului specific.
