Reinterpretand notiunea de vacanta pentru multi dintre noi, pandemia COVID-19 a adus si cateva lucruri bune, in viata mea cel putin: redescoperirea taramurilor de casa, din Romania mea, asa cum o stiam din copilarie si cum nu o mai vazusem de decenii.
Avem tendinta asta de a evada rapid in city break-uri la Roma, Istanbul sau Praga, ba chiar si sa mancam niste fructe de mare la vecinii bulgari intr-un week-end si am facut cu totii o adevarata pasiune pentru castelul Reginei Maria de la Balcic, astfel ca daca vine 1 Mai di nu am fost la Balcic parca nu suntem noi… In schimb de locurile frumoase din Romania ne mai aducem aminte doar cand mai pun prietenii cate o poza de prin Maramures, din locuri uitate de lume, sau din muntii pe care nu i-am mai colindat din liceu.
Recunosc ca am ales un weekend prelungit la Sighisoara pentru ca nu am putut zbura la Istanbul, cum am fi vrut, in martie. Pentru ca pandemia ne-a legat putin de maini, dar mai ales de picioare, am stat cuminti acasa.
Si, pana la urma, tot raul spre bine, caci cred ca aveam 16 ani cand am fost ultima data in Sighisoara! S-a schimbat ceva in 25 de ani? Nu cine stie ce… Orasul e la fel de linistit si cald cum il stiam, strazile la fel de inguste si misterioase, oamenii la fel de zambitori, dar putini, parca si mai putini acum decat atunci… Mi-am amintit pe loc de culorile sale minunate, pastel, si de caramiziul care stralucea cumva misterios si plin de farmec in bataia soarelui, m-am bucurat de strazi din piatra pe care nu le mai batusem de ani si de scarile atat de dragi odinioara…
Sa fiu sincera, m-am bucurat sa pot vizita Sighisoara golita de turistii straini cu harti in maini, veniti aici in cautarea povestilor despre Dracula. Pentru ca Sighisoara nu este despre Dracula. Sighisoara este despre un farmec aparte, impietrit in timp, este unul dintre siturile UNESCO ce merita mai mult decat turisti atrasi aici de mituri si legende.
Ajunsi aproape de orasul medieval, am lasat masina cum stiam, undeva pe langa bariera si cu rucsacii de weekend in spate am pornit-o catre Cetate. Pas cu pas patrundeam in lumea magica a Sighisoarei, cu farmecul ei superb, cu culorile si stradutele pe care mi le-am amintit de parca ieri as fi trecut pe aici.
In general cand spun despre o destinatie din Romania ca e incremenita in timp, nu ma gndesc la lucruri bune, ci la cum reusim noi romanii sa nu invatam nimic din dezvoltarea turistica a altor tari, insa in Sighisoara ma bucur ca totul e incremenit in timp. Nici n-as fi vrut sa vad altceva decat amintiri dragi si un oras superb, asa cum il stiam.
Am redescoperit pe rand Piata Cetatii, Turnul cu Ceas, Scara acoperita, Biserica de pe deal, Scoala din Deal si multe altele. Si daca seara tot orasul adoarme fara sa stie nimic de agitatia nebuna de secol 21, nimic nu e mai frumos decat sa inchei ziua pe aleile romantice, cu lumina mica si cladiri superbe. Iubesc Sighisoara si mi-am amintit asta in doua zile cat am redescoperit-o. Stiu ca vei spune ca e mult doua zile pentru Sighisoara dar cine se satura de farmecul ei intr-o singura zi?
Cum abia incepeam sa ma incarc cu energia locurilor minunate, am decis sa prelungim cu o zi mini-vacanta si am ramas o noapte la Brasov, in drum catre Bucuresti. Am gasit imediat cazarea ideala din orasul de sub Tampa, la Brasov Sweet Retreat, si nu am incheiat aceasta iesire decat intr-un mega stil, optand pentru cazare in apartament cu jacuzzi. Tot sa iti incarci bateriile pe taramuri romanesti in felul asta!
