Software-ul de control al continutului, denumit in mod obisnuit filtru de internet, este un software care restrictioneaza sau controleaza continutul pe care un utilizator de Internet este capabil sa-l acceseze, in special atunci cand este utilizat pentru a restrictiona materialele livrate pe internet prin intermediul retelelor, prin e-mail sau prin alte mijloace. Programul de control al continutului determina ce continut va fi disponibil sau blocat.
Astfel de restrictii pot fi aplicate la diferite niveluri: un guvern poate incerca sa le aplice la nivel national (vezi cenzura pe Internet) sau, de exemplu, poate fi aplicat de un ISP clientilor sai, de catre un angajator personalului sau, de catre o scoala elevilor sai, de o biblioteca relativ la vizitatorii sai, de un parinte care doreste sa restrictioneze accesul copiilor la computerul familiei sau de catre un utilizator individual, la propriul computer.
Motivul este de multe ori impiedicarea accesului la continut pe care proprietarul computerului sau alte autoritati le pot considera obiectionale. Atunci cand este impus fara acordul utilizatorului, controlul continutului poate fi caracterizat ca o forma de cenzura pe internet.
Unele programe de control al continutului includ functii de control al timpului, care ii imputernicesc pe parinti sa stabileasca timpul pe care copilul il poate petrece accesand internetul sau jucand jocuri pe calculator.
In unele tari, un astfel de software este omniprezent. In Cuba, daca un utilizator de computer de la o cafenea de internet controlata de guvern tasteaza anumite cuvinte, procesorul de texte sau browserul web sunt inchise automat si se da un avertisment de „securitate de stat”.
Terminologie
Termenul „control de continut” este folosit ocazional de CNN, reviste precum Playboy, Cronica din San Francisco si The New York Times. Cu toate acestea, mai multi alti termeni, inclusiv „software de filtrare a continutului”, „servere proxy de filtrare”, „gateway web sigure”, „censorware”, „securitate si control de continut”, „software de filtrare web”, „software de cenzurare a continutului” si „software de blocare a continutului”, sunt adesea utilizate.
„Nannyware” a fost de asemenea utilizat atat in marketingul de produs, cat si de catre mass-media. Compania de cercetare industriala Gartner utilizeaza „gateway web sigur” (SWG) pentru a descrie acest concept.
Companiile care realizeaza produse care blocheaza selectiv site-urile Web, nu se refera la aceste produse drept censorware si prefera termeni precum „filtru de internet” sau „filtru URL”; in cazul folosirii unui software specializat, special conceput pentru a permite parintilor sa monitorizeze si sa restrictioneze accesul copiilor lor, se foloseste si „software de control parental”.
Unele produse inregistreaza toate site-urile pe care un utilizator le acceseaza si le evalueaza in functie de tipul de continut pentru raportarea catre un „partener de raspundere” la alegerea persoanei, iar in acest caz, termenul de “software de raspundere” este utilizat. Filtre de internet, software de control parental si / sau software de raspundere pot fi, de asemenea, combinate intr-un singur produs.
Criticii acestor tipuri de software folosesc totusi termenul „censorware” – cenzura, in mod liber. Utilizarea termenului „censorware” in editoriale care critica producatorii de astfel de software este larg raspandita si acopera numeroase varietati si aplicatii diferite: Xeni Jardin a folosit termenul intr-un editorial din 9 Martie 2006 in The New York Times, atunci cand a discutat despre utilizarea filtrarii de continut, realizate in America folosind software pentru suprimarea continutului produs in China; in aceeasi luna, un elev de liceu a folosit termenul pentru a discuta despre implementarea unui astfel de software in institutia sa scolara.
In general, in afara paginilor editoriale descrise mai sus, ziarele traditionale nu utilizeaza termenul „censorware” in raportarea lor, preferand in schimb sa utilizeze termeni mai putin controversati, cum ar fi „filtru de continut”, „control de continut” sau „filtrare web”. New York Times si Wall Street Journal par sa urmeze aceasta practica. Pe de alta parte, ziarele web, cum ar fi CNET, folosesc termenul atat in context editorial, cat si jurnalistic.
Tipuri de filtrare
Filtrele pot fi implementate in mai multe moduri diferite: prin software pe un computer personal, prin infrastructura de retea, cum ar fi servere proxy, servere DNS sau firewall-uri care asigura acces la internet. Nici o solutie nu ofera o acoperire completa, astfel incat majoritatea companiilor utilizeaza un amestec de tehnologii pentru a realiza un control adecvat al continutului, in conformitate cu politicile lor.
- Filtre bazate pe browser – Solutia de filtrare a continutului bazata pe browser este cea mai usoara solutie pentru filtrarea continutului si este implementata printr-o extensie de browser terta parte.
- Filtre de e-mail – Filtrele de posta electronica actioneaza asupra informatiilor continute in corpul de e-mail, in anteturile de e-mail, precum expeditorul si subiectul, si atasamentele de e-mail pentru a clasifica, accepta sau respinge mesajele. Filtrele bayesiene, un tip de filtru statistic, sunt frecvent utilizate. Atat filtrele bazate pe client cat si pe server sunt disponibile.
- Filtre din partea clientului – Acest tip de filtru este instalat ca software pe fiecare computer in care este necesara filtrarea. Acest filtru poate fi de obicei gestionat, dezactivat sau dezinstalat de catre oricine are privilegii la nivel de administrator pe sistemul folosit.
- ISP-uri cu continut limitat (sau filtrate) – ISP-urile cu continut limitat (sau filtrate) sunt furnizori de servicii de internet care ofera acces numai la o portiune setata de continut de Internet pe baza unei optiuni sau a unei baze obligatorii. Oricine se aboneaza la acest tip de serviciu este supus restrictiilor. Tipul de filtre poate fi utilizat pentru a implementa cerintele guvernului de reglementare sau controlul parental asupra abonatilor.
- Filtrare bazata pe retea – Acest tip de filtru este implementat la stratul de transport ca proxy transparent sau la stratul de aplicatie ca proxy web. Programul de filtrare poate include functionalitatea de prevenire a pierderilor de date pentru a filtra informatiile de iesire, precum si informatiile de intrare. Toti utilizatorii sunt supusi politicii de acces definite de institutie. Filtrarea poate fi personalizata, astfel incat biblioteca liceala a districtului scolar poate avea un profil de filtrare diferit de biblioteca liceala a districtului.
- Filtrare bazata pe DNS – Acest tip de filtrare este implementat la nivelul DNS si incearca sa previna cautarile pentru domenii care nu se incadreaza intr-un set de politici (control parental sau reguli ale companiei). Mai multe servicii publice gratuite de DNS ofera optiuni de filtrare ca parte a serviciilor lor.
- Filtre pentru motoarele de cautare – Multe motoare de cautare, precum Google si Bing ofera utilizatorilor optiunea de a activa un filtru de siguranta. Cand acest filtru de siguranta este activat, acesta filtreaza linkurile necorespunzatoare din toate rezultatele cautarii. Daca utilizatorii cunosc adresa URL reala a unui site web care contine continut explicit sau pentru adulti, acestia au capacitatea de a accesa acel continut fara a utiliza un motor de cautare. Unii furnizori ofera versiuni ale motoarelor lor orientate catre copii, care permit accesarea doar a site-urilor web child-friendly.
Motivele pentru filtrare
Internetul nu ofera in mod intrinsec blocarea continutului si, prin urmare, exista mult continut pe Internet care este considerat nepotrivit pentru copii, avand in vedere ca se ofera mult continut certificat ca fiind adecvat doar pentru adulti, de ex. jocuri violente si filmele pentru adulti.
Furnizorii de servicii de internet (ISP) care blocheaza materialele ce contin pornografie sau continut controversat de natura religioasa, politica sau legata de stiri, sunt adesea utilizate de parintii care nu permit copiilor lor sa acceseze continut ce nu se conformeaza convingerilor lor personale. Cu toate acestea, software-ul de filtrare a continutului poate fi utilizat si pentru a bloca malware si alt continut care poate contine materiale ostile, intruzive sau enervante, inclusiv adware, spam, virusi informatici, troieni si spyware.
Cele mai multe programe de control al continutului sunt comercializate catre organizatii sau parinti. Totusi, ele pot fi comercializate si cu ocazia facilitarii auto-cenzurii, de exemplu, de catre persoanele care se lupta cu dependente de pornografie online, jocuri de noroc, camere de chat etc.
Unele programe de auto-cenzura pot fi folosite de anumite persoane, pentru a evita vizualizarea continutului considerat imoral, inadecvat sau pur si simplu pentru a distrage atentia. O serie de produse software de responsabilitate sunt comercializate sub forma de autocenzura sau software de raspundere. Acestea sunt adesea promovate de mass-media religioasa sau alte organizatii de acest gen.
Critica
Erorile de filtrare / Blocaje excesive
Utilizarea unui filtru excesiv la filtrarea continutului sau a continutului de etichete gresite, la care nu s-a intentionat initial aplicarea unei forme de cenzura, poate duce la blocare sau supra-cenzurare.. Administratorii filtrului pot prefera sa greseasca din prudenta, acceptand o blocare excesiva, pentru a preveni orice risc de acces la site-urile pe care ei le considera de nedorit. De asemenea, blocarea excesiva poate incuraja utilizatorii sa ocoleasca complet filtrul.
Underblocking
De fiecare data cand sunt incarcate informatii noi pe Internet, filtrele pot contine sub blocuri sau subcenzura, daca partile responsabile cu mentinerea filtrelor nu le actualizeaza rapid si cu exactitate.
Moralitate si opinie
Multi nu ar fi multumiti de filtrarea punctelor de vedere ale guvernului asupra problemelor morale sau politice, fiind de acord ca acest lucru ar putea deveni un sprijin pentru propaganda.
De asemenea, se considera inacceptabil ca un ISP, fie prin lege sau prin alegere, sa implementeze un astfel de software fara a permite utilizatorilor sa dezactiveze filtrarea pentru propriile lor conexiuni. In Statele Unite, Primul amendament la Constitutia Statelor Unite a fost citat in apeluri pentru incriminarea cenzurii fortate pe internet.
Fara o supraveghere guvernamentala adecvata, software-ul de filtrare a continutului ar putea permite companiilor private sa cenzureze dupa bunul plac (cezura religioasa sau politica). Utilizarea de catre guvern sau incurajarea software-ului de control al continutului este o componenta a Cenzurii pe Internet (care nu trebuie confundata cu Internet Surveillance, in care continutul este monitorizat si nu este neaparat restrictionat).
