Folia de polietilena a fost folosita pentru a acoperi structurile de lemn din sere inca de la inceputul anilor 1960. De atunci, au fost aduse multe imbunatatiri calitatii si performantei foliei. Cele mai multe folii de polietilena sunt fabricate prin coextruderea a trei straturi cu diferiti polimeri si aditivi. Fiecare strat al foliei contribuie la calitatea produsului final si imbunatateste performanta acestuia.
Durata de viata a foliei de polietilena este limitata din cauza proceselor de degradare induse de lumina soarelui si de caldura. Copolimerul de polietilena este un material cu costuri reduse care este bun doar pentru un sezon – de aceea este folosit pentru sere/solariumuri sezoniere. Foilele din polietilena multistrat au o garantie de minim 4 ani si o durata de viata de minim 6-7 ani, dar in acelasi timp costul foliei multistrat este dublu fata de cel al polietilenei copolimerice.
Pelicule subtiri pentru solarii/sere:
Exista diferite grosimi de pelicule care pot fi utilizate pentru solarii/sera, variind intre 100 si 200 de microni. Pelicula de 200 de microni este optima pentru conditiile climatice din tara noastra.
Folia transparenta este alegerea ideala pentru a obtine lumina maxima pentru culturile mici, sporind astfel productivitatea culturilor. Datorita acestei transparente, folia este potrivita in special pentru zonele cu lumina slaba si pentru serele modulare ultramoderne, care sunt mari producatoare de dioxid de carbon.
Dupa ce ati montat sera/structura solara, urmatorul pas este fixarea foliei. Indiferent de tipul acesteia, se poate folosi un set de profile galvanizate simple sau duble. Folia tri-laminata simpla poate fi fixata si cu cleme, cu set de profile de aluminiu cu sarma sau cu set de profile de aluminiu simplu, iar folia tri-laminata dubla poate fi fixata cu set de profile PVC „mama-tata” (pentru profile de aluminiu).
Folia tratata cu aditivi anticondensare impiedica formarea picaturilor de apa, prezenta acestora avand un rol negativ asupra plantelor prin cresterea riscului de imbolnavire, dar si prin reducerea coeficientului de transmisie a luminii.
Aditivii anticondensare functioneaza pe principiul formarii unei pelicule pe suprafata foliei care va permite scurgerea apei pe peretii laterali ai serei/solariumului. Luati in considerare reaplicarea solutiei anticondensare la cateva luni (10-12). De asemenea, se poate aplica un aditiv anti-ceata pentru a preveni aburirea dimineata si seara in interiorul serei/solariului.
In timpul zilei, razele soarelui patrund in interior, incalzind aerul si solul; noaptea – cand aerul se raceste – caldura stocata in sol va fi eliberata. In serele/solariile incalzite, necesarul de energie se reduce cu 10-20%, in functie de claritatea cerului. Atunci cand se utilizeaza folie dublu umflata, folia cu infrarosu este instalata in interior pentru a retine caldura in timpul noptii.
Studiile au aratat ca temperatura exterioara ridicata determina o diferenta de temperatura mai mare atunci cand se utilizeaza o folie rezistenta la infrarosu. Printre avantaje se numara reducerea costurilor de racire a serei/solarului si de irigare, reducerea stresului asupra plantelor, imbunatatirea gustului fructelor/legumelor si crearea unui spatiu de lucru mai confortabil pentru lucratori.
Pentru a avea o sera sanatoasa si niste folii solare de calitate, intrati pe http://regalfermierul.ro/.
Parti interesante din istoria gradinaritului
Bizantul si Spania maura au continuat traditiile horticole dupa secolul al IV-lea d.Hr. si declinul Romei. In aceasta perioada, in China s-a format o traditie horticola separata, care a fost transmisa in Japonia, unde s-a dezvoltat in gradini aristocratice cu peisaje naturale miniaturizate si simulate centrate pe iazuri si forma severa a gradinii Zen prezentata la temple.
In Europa, gradinaritul a reinviat in Languedoc si Ile-de-France in secolul al XIII-lea. Redescoperirea descrierilor vilelor si gradinilor antice romane a condus la crearea unei noi forme de gradina, gradina renascentist italiana, la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea. Coroana Spaniola a construit primele parcuri publice ale acestei epoci in secolul al XVI-lea, atat in Europa, cat si in America.
Gradina formala à la française, exemplificata de Gradinile Versailles, a devenit stilul horticol dominant in Europa pana la mijlocul secolului al XVIII-lea, cand gradina peisagistica engleza si gradina peisagistica franceza.
A aderat la dominatie. In secolul al XIX-lea, a aparut o serie de renasteri istorice si gradinaritul inspirat de cabane romantice. In Anglia, William Robinson si Gertrude Jekyll au fost sustinatori influenti ai gradinii salbatice si, respectiv, ai gradinii perene. Andrew Jackson Downing si Frederick Law Olmsted au adaptat formele europene pentru America de Nord, influentand in special proiectarea parcurilor publice, campusurilor si peisajelor suburbane. Influenta lui Olmsted s-a extins pana in secolul al XX-lea.
Secolul XX a vazut influenta modernismului in gradina: de la claritatea articulata a Bisericii Thomas pana la culorile si formele indraznete ale brazilianului Roberto Burle Marx.
Constiinta de mediu si practicile de proiectare durabila, cum ar fi acoperisurile verzi si colectarea apei de ploaie, devin practicate pe scara larga pe masura ce inovatiile in aceste domenii continua sa se dezvolte.
Mesopotamia, „tara dintre raurile” Tigru si Eufrat, cuprinde o zona nordica deluroasa si muntoasa si un sud plat, aluvionar. Popoarele sale (sumerienii, akkadienii, asirienii si babilonienii) erau urbane si alfabetizate de la aproximativ 3.000 i.Hr. Dovezile pentru gradinile lor provin din texte scrise, sculptura picturala si arheologie.
In traditia occidentala, Mesopotamia a fost locatia Gradinii Edenului si a Gradinilor suspendate din Babilon. Gradinile templului s-au dezvoltat din reprezentarea unui crang sacru; sunt cunoscute si mai multe stiluri distincte de gradina regala.
