Productia de bumbac este un proces destul de complicat, de la plantarea semintelor de bumbac pana la culegerea culturii de bumbac sau la prelucrarea acesteia intr-un gin de bumbac.
Dupa ce bumbacul a fost pentru mult timp cules si separat cu mana, astazi, cea mai mare parte a productiei de bumbac incepe cu un culegator de bumbac (care culege intreaga planta). Dupa ce bumbacul este cules, acesta se baloteaza si se depoziteaza pe campuri inainte de a fi trimis la gin.
La gin, balotii de bumbac sunt curatati pentru a separa materialul de murdarie, seminte si scame.
Dupa ce bumbacul a trecut prin gin si este complet separat de seminte, este comprimat si depozitat in forma bruta, gata de expediere la fabricile de textile pentru productie ulterioara. Bumbacul curatat si pufos este pus intr-o masina care curata in continuare materialul si formeaza fibrele scurte intr-o franghie lunga, rasucita, care este apoi gata pentru filare si tesut.
Exista patru tipuri de bumbac diferite. Fiecare dintre acestea detine propriile caracteristici, facandu-le in acest fel sa fie unice in felul lor.
Bumbacul Pima este considerat a fi cel mai bun tip de bumbac din lume, fibrele acestuia fiind unele foarte moi si foarte lungi. Bumbacul Pima este originar din America de Sud si din sud-vestul american. Tesatura de bumbac Pima este foarte cautata, deoarece este rezistenta la decolorare, rupere si uzura in timp.
Bumbacul egiptean, al doilea tip de bumbac cunoscut pentru proprietatile sale deosebite, este foarte asemanator cu bumbacul Pima. Cele doua tipuri de bumbac sunt chiar in aceeasi clasa stiintifica: gossypium barbadense. Bumbacul egiptean are aceleasi calitati rezistente ca bumbacul Pima, dar este cultivat in valea raului Nil din Egipt.
Bumbacul de munte este un al treilea tip de bumbac cunoscut in intreaga lume, acesta fiind, de fapt, produs la scara cea mai larga. Bumbacul de munte are fibre foarte scurte si reprezinta aproximativ 90% din productia totala de bumbac din lume. Cultura de bumbac de munte este originara si cultivata in America Centrala, Mexic, Caraibe si sudul Floridei.
Bumbacul organic, ultimul tip de bumbac cunoscut, este reprezentat de orice tip de bumbac care este cultivat fara substante chimice si din plante care nu sunt modificate genetic.
Bumbacul are o serie de caracteristici distinctive care il fac o fibra atat de populara in industria textila. Prima dintre aceste caracteristici o reprezinta moliciunea: planta de bumbac este moale si pufoasa si are ca rezultat o tesatura care pastreaza adesea acea senzatie de moale. O alta caracteristica a bumbacului este durabilitatea: structura celulara a plantei de bumbac este puternica, creand o tesatura dura si rezistenta la uzura.
De asemenea, bumbacul are caracteristica absorbtiei: tesatura de bumbac este o tesatura foarte absorbanta, deoarece exista mult spatiu intre fibrele de bumbac. Bumbacul tine bine vopseaua datorita naturii sale absorbante, putand fi vopsit cu mare usurinta si utilizand o paleta larga de culori.
O alta caracteristica a bumbacului este respirabilitatea: structura fibrelor din bumbac il face mai respirabil decat fibrele sintetice. De asemenea, acesta nu conduce electricitatea.
